”Ceilalţi copii râd de pâinea noastră cu gem! Noi o împărţim cu câinii satului”

Un reportaj făcut de jurnaliștii de la Libertatea prezintă familiile Ioniţă şi Marin din Bucşani, Giurgiu, care au împreună zece copii. Povestea lor nu e doar despre nevoi, ci despre bunătate şi dragoste de viaţă.

În gospodăria lor am găsit și un „asistat social” din cel care este vânat de autorități. E unchiul născut orb, care trăiește din ajutorul de 500 de lei pe lună.

Publicitate

Familiile Ioniţă şi Marin locuiesc de peste 15 ani într-o casă părăsită, în marginea satului Bucşani, plasat aproape de Videle, aproape de granița dintre Giurgiu și Teleorman.  Elena şi Ionuţ Marin au cinci copii. Petru, fratele Elenei, şi Ionela au cinci copii. Împreună cu ei stă şi Paul, fratele Elenei şi a lui Petru, nevăzător.

Copiii au fost numiţi de părinţi astfel: Alex, 14 ani, Maria, 12 ani, Cătălin, 10 ani, Andrei, 9 ani, şi Eugen, 7 ani. În timp, au apărut şi dublurile lor blănoase, cum ar fi pisica Maria, pui, mică, neagră, încovrigată de obicei pe lângă sobă. „Oamenii aruncă animale pe aici, ca peste tot. Copiii mi le aduc şi mă roagă să le păstrăm. Acum fiecare are pisica lui, avem şi trei câini, strânşi de prin şanţuri”, povesteşte Elena.

De Crăciun, copiii Marin şi verii lor Ioniţă au mers „cu cântatul”, adică au colindat şi au strâns bani să ia bobiţe pentru animalele lor. „Când trece domnişoara veterinar pe bicicletă prin faţa porţii, Maria o strigă şi o roagă să se uite şi la protejaţii ei”, spune mama.

Când nu aleargă cât e islazul de larg, copiii fac lecţii. În perioada cursurilor online, fraţii Marin au făcut orele pe un singur telefon, cu rândul. „Am primit o tabletă de la şcoală, dar ne e teamă să o folosim, trebuie să o plătim, dacă se strică. Şi nu ne permitem atâţia bani”, explică mama, Elena.

Dimineaţa, Elena şi Ionela ung gem pe felii de pâine şi pun pacheţele în nouă ghiozdane. Gabriel încă nu merge la grădiniţă. „Tatăl meu făcea cococi pe plită, adică punea bucăţi de aluat şi le cocea şi asta ne punea în traistă, când plecam la şcoală”, îşi aminteşte Elena, care, împreună cu cei opt fraţi ai ei, a fost crescută doar de tată.

„Colegilor noştri le era poftă şi ne luau cococile din ghiozdan, puneau în loc mâncarea lor de acasă”. Spre durerea nespusă a celor două mame, tartinele cu gem sunt o sursă de miştouri superioare şi glume răutăcioase la şcoala din Bucşani.

„La şcoală, ceilalţi copii râd de noi pentru că suntem săraci. Avem doar pâine cu gem la pachet, nu avem chipsuri, sandvişuri cu salam sau din astea. Suntem îmbrăcaţi mai subţire, nu avem haine groase, nici ghete bune”, povesteşte Mădălina.

Din ce pune mama în ghiozdan, Maria mănâncă o tartină cu gem la şcoală, iar una o împarte câinilor pe care-i întâlneşte pe drumul de întoarcere. „Câinii din sat nu fac mofturi. Pâinea noastră cu gem, de care râd colegii, e foarte bună şi pentru ei. Chiar şi dacă le dai pâine goală sau mămăligă, mănâncă”, confirmă fetiţa.

Citeşte întreaga ştire: Reportaj într-o familie săracă, dar veselă. „Ceilalţi copii râd de pâinea noastră cu gem! Noi o împărţim cu câinii satului”

Publicitate