Duminică după-amiază. Am primit de la Irina, o elevă care urma să susțină a doua zi Evaluarea Națională la română, câteva fișe cu sfaturi pentru examen. Irina mi-a spus să le dau și elevilor mei.
Le-am răsfoit rapid și am fost de-a dreptul entuziasmată, notează site-ul bunatate.ro
Citește și: Un copil diagnosticat cu sindromul Down ar fi fost exclus de la o serbare, la o grădiniță!
Am întrebat-o de unde le are. Mi-a spus că nu știe cine le-a creat, dar că i se par foarte utile. Avea dreptate! Am postat notițele pe pagina mea de Facebook, pentru a ajunge la cât mai mulți oameni. Și, așa cum mă așteptam, au fost distribuite de mii de ori. Peste 7000 de ori!
„Dacă știți cine este profesoara care a făcut aceste notițe pentru elevi, spuneți-mi și mie”, am scris duminică pe Facebook. „Sau felicitați-o din partea mea.”
Am aflat, în scurt timp, mai multe nume. Și am început să cercetez. După o verificare din mai multe surse, am descoperit că notițele au fost scrise de doamna profesoară Dana Mihaela Dragnea, din Pitești. Am aflat și că au fost preluate – fără a preciza sursa, cum ar fi fost corect – de numeroase alte persoane: profesori, părinți…
Cine este Dana Mihaela Dragnea?
Dana Mihaela Dragnea (n. 1974) locuiește în Pitești, unde a absolvit Facultatea de Litere, specializarea română-engleză. În timpul studenției a fost învățătoare, fiind absolventă a Școlii Normale „Carol I” din Câmpulung, Argeș. Din mărturisirile ei, cele mai notabile realizări din timpul studenției sunt cei doi copii: Neti și Iustin.
După absolvirea facultății, a devenit profesoară de română. Timp de zece ani a lucrat la cea mai bună școală din oraș. Avea notorietate, elevi extraordinari, susținerea părinților și stabilitate profesională. Dar, în urmă cu un an, spre surprinderea tuturor, a decis să renunțe la acel post, acceptând o catedră de jurnalism la Palatul Copiilor din Pitești. Nesăbuință, au spus unii. „E ca și cum un medic de la Spitalul Universitar ar pleca de bună voie la un cabinet de familie de la parterul unui bloc din Chiajna,” au comentat alții.
Nu, revolta – spune Dana Mihaela Dragnea. Revoltă față de un sistem de învățământ în care notele la clasă și la examene sunt mai importante decât copiii înșiși. „Nu regret nicio clipă decizia luată, dimpotrivă!”, explică ea. „Aici pot, în sfârșit, să fac cu elevii mei ceea ce consider eu că este util, important, practic și frumos.”
Secretul celor șase pagini
„Sincer, nu mă așteptam ca postarea mea cu acele Sfaturi utile înainte de examen să aibă un ecou atât de puternic (de altfel, nici nu vreau să fac un act de glorie din asta), însă eram perfect conștientă că va putea ajunge la mai mulți copii, părinți și profesori,” spune Dana Mihaela Dragnea. „În acest sens, le mulțumesc celor peste 1200 de prieteni (vechi sau noi) de pe Facebook, care au distribuit postarea de pe pagina mea.” (În realitate, sunt mult mai multe! – n.m.)
„Mulțumesc tuturor, de asemenea, pentru sutele de mesaje atât de calde și pline de recunoștință! (Dar tot rămân la ideea că m-ați răsfățat prea mult!)
Așa cum am menționat și pe Facebook, nu consider că am făcut ceva ieșit din comun, doar mi-am îndeplinit datoria de dascăl și de om. Ce poate fi mai frumos decât să poți ajuta atât de mulți copii, necondiționat?
Cum au luat naștere aceste fișe
Anul trecut, cu doar o noapte înaintea examenului, mi-a venit brusc ideea, după ce am realizat că repetam acele sfaturi în stânga și-n dreapta, tuturor elevilor de clasa a VIII-a pe care-i cunoșteam, panicată să nu omit ceva. Așa că, pe la 8 seara, am luat repede foi, pix și markere și m-am apucat să sintetizez tot ce am considerat eu a fi important de știut/de reamintit copiilor, înainte de examen.
Am fost foarte supărată pe mine că nu m-am gândit la acest lucru mai devreme, mai ales când am văzut câte distribuiri a avut acea postare, chiar și așa – realizată la 9:30 seara, în prag de examen.
Era un pic tragicomic, apoi, căci veniseră și rezultatele de la examen, iar postarea mea încă se distribuia… Așa că mi-am promis solemn că anul următor o voi posta la timp, astfel încât să poată ajunge la cât mai mulți copii și părinți.
Mărturisesc sincer că cel mai mult m-au emoționat nu mesajele primite de la adulți (deși erau atât de profunde și pline de recunoștință), ci acelea nostime, mai stângace, unele și cu greșeli de scriere, trimise în privat de copii („Doamna, eu sunt din Galați și am înțeles acum multe lucruri la care mă încurcam mereu!” / „Săru’ mâna, doamna!
Eu sunt din Timișoara și vă iubesc, că ne ajutați!” / „Au sosit și la Iași, mi le-a adus tata și mi-a zis să le visez până mâine!” / „Acum mi le-a scos mami la imprimantă la ea la serviciu și a zis să le țin și pentru fratele meu!” etc.)
Nu m-a deranjat când am văzut că au fost „plagiate” și de alți profesori, câtă vreme știam că ele vor ajunge la timp în atenția elevilor. Nu mai conta sub ce semnătură!