În cultura românească, expresiile populare au adesea rădăcini adânci în istorie, iar „Boala lui Calache” nu face excepție.
Într-un articol recent, am explorat originea acestei expresii și am dezvăluit povestea fascinantă a lui Calache, personajul din spatele proverbului, precum și așa-numita „boală” de care se vorbește atât de des, notează Libertatea.ro.
Cine a fost Calache?
În secolul XVII, Mihalache, un hangiu care s-a ridicat în ranguri și a devenit mare boier, avea un fiu pe nume Calache. Cu toate că Mihalache și-a dorit ca Calache să urce pe tronul domnesc, acesta din urmă nu a depus niciun efort pentru a-și îndeplini datoria. Adept al distracției și al plăcerilor, Calache nu a muncit niciodată și s-a bucurat de viață într-un mod relaxat, lucru care a stârnit controverse în rândul boierilor.
Ce înseamnă expresia „Boala lui Calache”?
Expresia „Boala lui Calache” nu face referire la o afecțiune medicală reală, cum se tot vorbește, unele surse referindu-se la una neurologoca, iar altele la cea sexuală.
De fapt este vorba de dorința de distracție și plăcere fără efort. În trecut, oamenii își găseau bucuria în activități simple precum mâncatul, băutul și petrecerea timpului liber. Astăzi, expresia continuă să fie folosită pentru a descrie pe cineva care preferă distracția în locul muncii, subliniind pofta de a evada din rutina zilnică și a renunța la reguli.
De ce Calache nu a devenit domn?
Cu toate eforturile tatălui său de a-l promova, Calache a ratat șansa de a deveni domn. La sosirea în Capitală pentru domnia de la Înalta Poartă a Imperiului Otoman, a devenit evident că Calache nu era potrivit pentru acest rol.
Refuzând să-și asume responsabilități domnești, el și-a continuat stilul de viață fără a respecta îndatoririle impuse, ceea ce l-a condus la respingerea oficială de către Înalta Poartă.
Încheiere: Expresia rămâne vie și înțeleasă astăzi
Astfel, „Boala lui Calache” nu reprezintă o maladie reală, ci mai degrabă o metaforă pentru plăcerile leneșe și dorința de a evita munca. Într-o epocă în care distracția era limitată, mâncatul, băutul și petrecerea reprezentau escape-ul perfect.
Astăzi, expresia continuă să fie folosită în mod popular pentru a descrie pe cineva care caută distracția în detrimentul muncii, amintindu-ne de povestea lui Calache și de lecția sa asupra importanței echilibrului între plăcere și responsabilitate.