Jos pălăria! Rușii lipoveni din Delta Dunării s-au mobilizat pentru a-i ajuta pe ucraineni!

De trei secole, lipovenii și haholii, adică rușii și ucrainenii care au ajuns în Dobrogea s-au dușmănit. Războiul i-a adus împreună și rușii din Sarichioi strâng acum haine, alimente și îi găzduiesc pe refugiații care vin prin vama Isaccea, informează Libertatea.

„Mi-a scris unul pe Facebook: «Cum se poate ca tu, un rus, să-i ajuți pe ucraineni? Or să te blesteme strămoșii!». Știi ce? Nici nu-i mai bag în seamă. M-am săturat. Suntem întâi de toate oameni. Nu ruși, nu ucraineni, nu lipoveni sau haholi. Oameni!”, spune Vitali Finoghen.

Publicitate

El este liderul comunității rușilor lipoveni din Sarichioi și primarul comunei: ”Da, lipovenii și haholii, altfel zis rușii și ucrainenii care au populat Dobrogea au fost în relații reci. Dar asta nu are nicio importanță astăzi, când milioane de vieți sunt în pericol. Nu sunt vieți de ucraineni, de haholi, sunt vieți de oameni.”

Ce nu spune, dar nici nu este nevoie, pentru că avem la îndemână istoria, este că rușii lipoveni au fost, atunci când au venit în Dobrogea sau în Bucovina, refugiați. Ei au fugit de persecuțiile la care erau supuși de Petru cel Mare pentru că nu acceptau reformele religioase decise la sinodul din 1654 al bisericii ortodoxe din Rusia.

Lipovenii sunt niște oameni care moștenesc încăpățânarea de a-și păstra religia așa cum o vor ei, de a-și purta bărbile cât de lungi vor și de a-și apăra, în cele din urmă, libertățile, sunt greu de păcălit. Când ai în spate trei secole de rezistență, un ciclu propagandistic de 20-25 de ani nu înseamnă nimic.

Sunt aproximativ 40.000 de ruși lipoveni în România. Mulți trăiesc în Delta Dunării și în zonele apropiate acesteia, alții sunt răspândiți înspre nord.

Ușa de la sediul comunității rușilor lipoveni nu este încuiată, deși înăuntru nu se află nimeni. Oamenii vin, lasă pachetele în sala de consiliu și pleacă. O parte din sală a fost plină înainte de a începe strângerea oficială a ajutoarelor.

Haine, sortate și etichetate pe vârste, mâncare, furnituri medicale, produse de igienă personală. La etajul sediului există o cameră de oaspeți, cu două paturi, baie, ca o cameră de hotel. Deja este pregătită pentru a primi refugiați.

La demisol este o altă cameră, unde tocmai au sosit patru paturi, cu tot cu saltele și așternuturi, donate de una dintre pensiunile din zonă. Mai trebuie doar montate. Au fost montate, luni. Lângă camera asta este bucătăria și o altă baie.

Cei care vor fi găzduiți în sediul comunității, nu foarte mulți, că ăsta e spațiul, vor avea tot confortul. Fără a pretinde nimeni că le va fi ca acasă, pentru că asta e imposibil. Pe o masă din sala de consiliu este o listă.

„Sunt cei care vor să ia la ei câte o familie de refugiați, când va fi cazul. Unii stau la Tulcea, dar au case aici, și le lasă toată casa la dispoziție. Sunt 30, acum, dar e doar începutul”.

Mai multe despre acest subiect puteti citi aici

Publicitate