La mai puțin de 20 de minute de Piatra-Neamț, o veche tradiție continuă să reziste chiar și astăzi. Este vorba de datul în scrânciob, după modelul celor făurite de meșteri în urmă cu zeci de ani, dar nu din lemn, ci în unul din metal.
În localitatea Pângărați, lângă superbul lac unde an de an se adună sute de lebede, localnicii continuă această tradiție pe care o întâlnim tot mai puțin în România.
Pe vremuri, scrâncioburile populare funcționau imediat după Paști, când oamenii se adunau în ziua de duminică, îmbrăcați în costume populare. La scrânciob era un fel de ieşire la iarbă verde din zilele noastre.
El era construit ca un model de distracţie pentru tineri, iar hora cu scrânciob reprezenta continuarea şezătorilor.
Scrânciobul popular era o instalaţie din lemn gros cu patru braţe care poartă câte un scaun din scândură groasă. Instalaţia seamănă cu roata de la morile de apă şi este pusă în mişcare de flăcăi puternici care învârt de capetele braţelor.
După ce scrânciobul “se echilibrează”, adică sunt ocupate toate scaunele, învârtitul roţii devine o jucărie. Pe vremuri erau date în scrânciob fetele de măritat de către flăcăii care le iubeau. Se spunea că astfel vor fi ameţite şi convinse să se mărite mai repede. Fetele îi răsplăteau pe flăcăi pentru truda lor cu ouă roşii sau încondeiate pe care le ţineau în sân sau în buzunarele de la ilice.