Artistul și vedeta TV Mihai Trăistariu, a făcut o vizită la Piatra-Neamț, în orașul unde s-a născut, pentru a participa în calitate de prezentator al Festivalului Moldovenesc.
El și-a vizitat fratele care este pictor și care, după cum se știe în oraș, nu o duce prea bine. Ciudat este că Mihai Trăistariu, după ce a anunțat că i-a plătit din nou întreținerea și utilitățile fratelui, a anunțat că este ultima dată când o mai face.
Acest lucru a dat naștere la dezbatere pe pagina de socializare a artistului, primind reproșuri că nu a făcut altceva decât să-și facă de râs propriul frate.
Este adevărat că fiecare ste stăpân pe propriul destin, dar e o lege nescrisă prin care noi, oamenii, nu putem fi nepăsători când unul din membrii familiei noastre o duce mai rău. Mai ales atunci când acea persoană este săracă sau bolnavă.
Nu știm dacă ar fi prea multe de comentat, prezentăm mai jos textul integral al lui Mihai Trăistariu:
”3.300 de RON.
Atât mă costă o vizită la frate-miu – Vasile ! Pictorul Vasile.
Of …
Azi am ajuns pe la Piatra Neamț. Mâine prezint Festivalul Moldovenesc.
Și întotdeauna când vin în orașul natal, trec pe la frate-miu … să văd dacă-i bine.
Nu e bine deloc !
Are curentul oprit de 40 de zile. I l-au oprit pentru neplată.
Deci stă în frig, doarme îmbrăcat și se încălzește cu o butelie de gaz.
N-a plătit câteva luni la rând facturile ( pentru că nimeni nu-i cumpără tablourile pe sărăcia asta ! ) … și cei de la E-ON GAZ i-au tăiat curentul.
Gazul i l-au tăiat de vreo 2 ani.
1.800 RON mă costă să-i achit penalizările, dobânzile, rebranșarea. Apoi … m-au contactat zilele trecute de la impozite. Din Piatra Neamț. Tot pentru apartamentul lui.
1.000 de RON are de plătit din urmă impozitul neachitat de ani de zile.
Și-apoi i-am dat de buzunar 500 RON.
Să aibă pentru … mâncare sau … ce mai vrea el.
Of …
Ce să-i spun ? Ce să-i fac ? Ce să-i zic ? Pot să-i zic ceva ?
Mi s-a plâns că sor’-mea îi vorbește foarte urât și că de aia nu-i răspunde.
Mă aștept cumva. Ea nu seamănă cu mine.
E profă de mate și se dă … severă.
Apoi … l-am întrebat când a vândut ultima dată un tablou. Și mi-a zis că luna trecută.
Cât ai luat pe el, îl întreb ?!!!
100 RON.
100 de RON ? … îi zic …
Păi și cartonul, culorile, materialele … ?!!!
Deci …
Omul sărac și-o face cu mâna lui !!!
Eu nu pot să mă angajez să-l întrețin așa.
Nu vreau să fac așa.
Nu pot !
Eu sunt eu. El e altă persoană.
Fiecare are viața lui.
I-am spus că e pentru ultima oară când îi dau bani.
Păcat !
Mare păcat … pentru că e extrem de talentat !
I-am făcut repede niște poze la noile picturi, desene etc.
L-am mai întrebat dacă și-a plătit întreținerea. A zis că nu știe de câte luni n-a mai plătit nici acolo.
Îi spun tot eu : n-ai plătit niciodată. Ți-am plătit eu mereu. Pe câte un an întreg.
Pentru că nu are curent în apartament … își încarcă telefonul la o vecină. Din când în când.
Of, Doamne !
Ce cruntă mi se pare viața pentru unii !
Cum naiba de eu sunt atât de înfipt, muncitor, bătăios … iar el ” trăiește ” în aceste condiții înfiorătoare ?!!!
Cum de-l lasă Dumnezeu să se chinuie așa … mai ales că toată ziua îl găsești la biserică ?!!! N-am să-l înțeleg niciodată pe Dumnezeu. Cu toate cele bune și rele prin care ne trece …
…
…
…
Iată ce tablouri minunate face !
Pe care nu și le promovează niciodată !
Stă și se uită la pereți. Așteaptă să fie hrănit, șters la fund, mângâiat.
Precum puii de vrăbii …”