Un documentar difuzat pe postul SAT 1 dezvăluie modul în care sunt tratați muncitorii din Bulgaria şi România, într-un abator al miliardarului Clemens Tönnies. Postul de televiziune a trimis o muncitoare bulgăroaică cu două diplome universitare, sub acoperire, pentru a observa „exploatarea inumană” a angajaților, relatează site-ul Novinite.com.
Femeia care a lucrat sub acoperire în cadrul acestei investigaţii jurnalistice, „Milena” în documentar, a descoperit condiții foarte dure în contractul de muncă, notează Libertatea.
Îi era interzis să meargă la toaletă, să mănânce sau să bea apă în hale, lucru permis doar în pauze scurte, spune ea.
Muncitorii lucrează în sânge până la glezne și măcelăresc animale zilnic, o muncă extrem de dură.
”Am cunoscut oameni care au slăbit 20 de kilograme într-un timp scurt pentru că nu aveau când să mănânce. Totul este scris în contractul de muncă, este legal, dar este inuman. Un medic de pe ambulanţă le-a dezvăluit realizatorilor documentarului că unul dintre muncitori s-a spânzurat.”
Respectivul abator a devenit faimos în anul 2020, când acolo a izbucnit un focar de COVID-19 ce a afectat peste 2.000 de angajaţi.
”Am lucrat doi ani la abatorul Tönnies şi rareori terminam lucrul după cele opt ore convenite. De cele mai multe ori lucram 12-13 ore. Menţionam în pontaj orele suplimentare, dar în final acestea nu erau reflectate pe fluturaşele de salariu”, spunea postului Deutsche Welle un român în iunie 2020.
Lucrătorii sunt forţaţi să locuiască câte 8-10 sau chiar mai mulţi într-un apartament şi fiecare trebuie să plătească 200 de euro pe lună chirie. Clădirile de locuit sunt proprietatea unor companii care au legături cu abatorul şi chiria în acestea este de 2-3 ori mai mare faţă de cea obişnuită pentru acea zonă.
Îmi auzeam colegii plângând, de durere intensă şi mâini umflate. Dar ne încurajam reciproc. Ne spuneam: ”Rezistă!”, mărturisea atunci lucrătorul român despre condiţiile de muncă.
Aşa că echipa Janei Bernhard de la postul SAT 1 a decis să verifice dacă într-adevăr condiţiile de muncă s-au schimbat la abatorul Tönnies.
Femeia sub acoperire care s-a angajat la acest abator pentru realizarea documentarului, prezentată cu numele de Milena, s-a confruntat cu regulile draconice înscrise în contractele de angajare; este interzis să mergi la toaletă, este interzis să mănânci sau să bei pe culoare. Numai pauzele scurte sunt permise.
”Este ca şi când ar fi oameni de mâna a doua, oameni buni de aruncat, ce sunt pur şi simplu înlocuiţi cu următorii de îndată ce nu mai au valoare”, constată jurnalista postului german.
Echipa ei TV a mers la faţa locului şi s-a întâlnit cu lucrători români şi bulgari, dar acestora le era frică să vorbească. ”Ignoranţa şi barierele de limbă ale acestor oameni sunt în mod sistematic folosite abuziv astfel încât compania să poată câştiga cât mai mult de pe urma muncii lor”, explică Jana Bernhard.
Oamenii din Balcani sunt sclavii perfecţi. Ei fac o muncă pe care un german niciodată nu ar accepta-o, remarcă Milena, adăugând că, deşi are două diplome universitare în Bulgaria, ”în ţara mea nu am nicio şansă de a lucra în specializările studiate”.
Acesta este şi motivul pentru care tineri educaţi veniţi din România şi Bulgaria ajung să fie exploataţi, ţine să precizeze Jana Bernhard. Pe de altă parte, ”în mass-media este lăudată viaţa din Germania: ”Oh!, veniţi în Germania şi câştigaţi bani frumoşi””, mai explică ea, scriu cei de la evz.ro.
Oameni cu un nivel redus de educaţie sunt exploataţi pentru a-i îmbogăţi pe patroni.
Echipa sa TV a fost oprită de maşinile poliţiei germane care au încercat să obstrucţioneze filmarea.
”Există o relaţie între miliardarul Tönnies şi autorităţile locale”, spune Jana. Cu puţin timp înaintea difuzării reportajului, avocaţii lui Tönnies i-au trimis o scrisoare de ameninţare, dar echipa nu s-a lăsat intimidată.
”Principalul scop al filmului nostru este să le luăm muncitorilor teama, întrucât lucrul cel mai trist este că pentru ei este în regulă (că acceptă situaţia n.red). În Germania lucrătorii au drepturi, dar ei pur şi simplu nu le cunosc”, concluzionează Jana Bernhard.
Ea descrie totul de acolo drept o ”sclavie modernă”, prin care oameni cu un nivel redus de educaţie sunt exploataţi pentru a-i îmbogăţi pe patronii unei companii germane.