În ultima perioadă se vorbește tot mai des despre fenomenul defrișărilor care este constant în ultimii 20 de ani și care lasă dealurile goale și expuse alunecărilor de teren.
Județul Neamț se confruntă cu defrișări, dar și cu o zonă supusă exploatărilor de origine calcaroasă, care se aseamănă cu terasele din Machu Picchu, cu diferența că incașii le foloseau pentru culturi agricole.
Toți cei care trecem prin Bicaz-Chei – Lacul Roșu, admirăm frumusețile cadrului natural, dar puțini știu cum arată o parte a acelei zone văzută de sus, informează stiri-neamt.ro.
Imaginile de mai jos au fost realizate în urmă cu un an de un împătimit al fotografiilor în natură, în zona comunei Bicaz-Chei, de la o înălțime de până la 500m.
Acele „terase”, așa cum se văd ele în poze, sunt rezultate escavațiilor de peste 30-40 de ani, calcarul extras fiind una din materiile prime pentru Fabrica de Ciment de la Tașca.
Fabrica a fost construită în perioada 1975-1981, la origine a fost parte a Combinatului de Lianți și Azbociment Bicaz, cea mai mare unitate de producție a cimentului din România, la acel moment.
Modernizată și cu capacitatea de producție extinsă în anul 2009, unitatea are actual o capacitate de producție de 3 milioane de tone ciment/an și 200.000 de tone filer de calcar/an.
În procesul de fabricație (desfășurat pe 2 linii), materiile prime utilizate sunt reprezentate de calcar, adus de la cariera fabricii de la Bicaz-Chei, marnă adusă de la cariera fabricii de la Țepeșeni și cenușă de pirită, precum și unele materii prime alternative.
Pentru aprovizionarea cu energie, unitatea este recordată la sistemul național de transport al energiei electrice și de gaze, folosind însă drept surse de energie și derivate petroliere sau deșeuri.
Sursele de apă industrială sunt reprezentate de râul Bicaz și de puțuri proprii.
Așadar, de la o altitudine de 500 de metri, zona Bicaz-Chei – Lacul Roșu expune și părți de relief mai puțin cunoscute, dar la fel de surpinzătoare și unice.
