Jurnaliștii de la vremeanoua.ro au documentat un articol referitor la celebra ”nuntă în șlapi” care a făcut înconjurul țării, însă în spatele ei stă o poveste tristă de viață.
Municipiul Vaslui a fost scena unei întâmplări care ridică întrebări cu privire la responsabilitatea autorităților în protejarea victimelor violenței domestice. O tânără mireasă, cunoscută sub numele de Ana pentru a-i fi protejată identitatea, a devenit o victimă nu doar a violenței domestice, ci și a sistemului care trebuia să o protejeze.
Ana, o persoană cu probleme de sănătate, găsise refugiu într-un centru al DGASPC Vaslui în urma actelor de violență la care fusese supusă. Acolo a întâlnit un bărbat numit Bogdănel, pe care l-a cunoscut cu o zi înainte de nunta lor, în Parcul Copou.
Fără a efectua o anchetă socială sau a verifica riscurile la care era expusă Ana, conducerea centrului a acceptat solicitarea lui Bogdănel de a o lua pe propria răspundere pe tânără.
În ciuda cunoașterii istoriei Anei și a problemelor de sănătate cu care se confruntă, conducerea centrului nu a făcut nimic pentru a proteja mireasa. Chiar și după ce sora lui Bogdănel a informat centrul că cei doi consumă alcool și deranjează vecinii, conducerea a rămas nepăsătoare. Cu toate acestea, Ana a fost lăsată să plece cu Bogdănel, un străin fără posibilitatea de a o întreține.
Această decizie a dus la transformarea Anei într-o victimă a autorităților care trebuiau să o protejeze. În plus, specialiștii DGASPC nu au intervenit nici după ce au aflat că Bogdănel urma să fie internat la o instituție de psihiatrie și că un filmuleț cu Ana a fost postat online, unde oamenii se amuzau pe seama ei.
Atât Ana, cât și Bogdănel au ajuns în centrul DGASPC după ce au suportat abuzuri în propriile lor familii. Ana era victima violenței fratelui ei, iar Bogdănel, care are propriile probleme de sănătate, a fost internat de mai multe ori într-o instituție de psihiatrie.
Vecinii acestui cuplu au exprimat îngrijorarea că Ana și Bogdănel ar putea deveni subiectul unei expuneri publice și amuzament, asemenea unor personaje controversate din televiziune.
La blocul 32, toată lumea se cunoaște cu toată lumea, notează sursa citată. Când am ajuns la ei, era ora prânzului, iar afară erau doar câteva persoane la umbra unui copac. Și-au dat seama imediat că nu suntem din zonă și căutăm pe cineva.
“Aaa, cei care au făcut nunta? Vreți să îi chem afară?”, ne-a întrebat un tânăr. În mai puțin de un minut, Ana și Bogdănel au ieșit să stea de vorbă cu noi. “Nunta? A fost ceva frumos, a fost distracție, dansuri, muzică, nouă ne-a plăcut”, ne-a spus Bogdănel, care a continuat să ne povestească cum a cunoscut-o pe Ana.
“Ne-am întâlnit acum vreo săptămâna jumătate, în Copou. A doua zi m-am dus și am făcut cerere ca să o iau pe propria răspundere. Am luat-o la mine. E o fată necăjită, cuminte, face mâncare, spală, e gospodină. E pâinea lui Dumnezeu, ca să spun așa. E un pic mai timidă, în rest e liniștită, mă ascultă…”, a povestit Bogdănel.
Deși timidă și reticentă, Ana a rezumat în câteva cuvinte povestea sa de viață: “sunt din Draxeni, aproape un an de zile am stat în centru. Mă bătea frate-miu, mă fugărea cu paru’, cu cuțitu’. Am rămas fără tată, doar mama mai trăiește, dar nu prea mai țin legătura cu ea, că nu am telefon”.
Dacă tot le luați interviu, ajutați-i, că nu au niciun venit. Nu au apă, nu au lumină, să îi ajute cineva și pe ei”, a intervenit sora lui Bogdănel, cea care avea să ne spună că și fratele ei are probleme de sănătate, nu doar Ana.
“El e un băiat foarte necăjit, iar ea, la fel. Amândoi sunt necăjiți. Noi i-am ajutat cât am putut, dar e foarte greu. Unde să lucreze? E vai de capul lui… Stă cu chirie la cineva, se mai duce cu ziua când găsește de muncă.
Amândoi sunt bolnavi, ea are handicap de gradul II, o pensie pe care nu i-a mai dat-o. A făcut o sesizare la Moara Grecilor (n.r. – acolo se află sediul DGASPC), că nu au ce mânca, doamnă. Sunt foarte necăjiți.
Oricine vrea să le ofere o mână de ajutor celor doi tineri, fără a-i judeca în vreun fel, îi poate găsi cu ușurință la blocul 32. Ajutor nu înseamnă doar bani, ci și un loc de muncă, o locuință, fie ea și la țară, consiliere psihică sau doar îndrumări spre o viață organizată.
Bogdănel spune că ar munci, dacă i-ar oferi cineva această posibilitate. De Ana îi place, ar vrea o familie cu ea, poate și copii… Dacă s-ar fi născut în alte familii, Ana și Bogdănel poate că ar fi beneficiat de mai multă educație, mai multă stabilitate emoțională și psihică, iar astăzi ar fi fost doi tineri optimiști, care s-au plăcut și au făcut o căsătorie reală, nu în glumă.
Cum nu a fost să fie așa, probabil că își vor trăi în continuare viața la marginea unui societăți indiferente. Și poate, totuși, cineva se va încumeta să-i ajute, iar povestea lor va avea un final fericit.