Un cuplu de ieșeni își va plăti ratele la bancă la un curs de peste două ori mai mic decât cel actual. Cei doi au obținut obligarea băncii la folosirea unui curs al francului elvețian de 2,22 lei, față de 5,18 lei cât este el acum, informează ziaruldeiasi.ro.
Raționamentul judecătorilor a fost simplu: dacă nici specialiștii băncii nu au putut anticipa brusca devalorizare a leului față de francul elvețian, cum s-ar putea aștepta ca doi ieșeni oarecare să poată face acest lucru?
Cursul francului s-a dublat ca urmare a unei decizii a Băncii Naţionale a Elveţiei
Iuliu și Camelia S. au încheiat în 2008 de la Banca Românească un contract de credit în valoare de 144.350 franci elvețieni, pe 25 de ani, garanția fiind ipotecară.
Lucrurile s-au schimbat însă în scurt timp, pentru că Banca Națională a Elveției a renunțat să mai intervină pentru impunerea unui curs scăzut al monedei naționale față de euro, ceea ce a dus la o bruscă creștere a valorii francului.
Cei doi ieșeni s-au trezit deodată că au de plătit rate calculate în funcție de un curs de 4,45 lei pentru un franc elvețian, față de 2,217 lei la contractarea creditului.
Creșterea cursului cu 178% s-a tradus într-o dublare a ratelor plătite de cei doi. Problemele financiare provocate de criza economică din 2009 i-a obligat pe cei doi ieșeni să ceară și o perioadă de grație de un an, în care au plătit doar două rate din creditul principal.
Ca urmare, la creditul ipotecar s-a mai adăugat un credit pentru dobânda și comisioanele neplătite în perioada de grație. Practic, cei doi au intrat într-un vârtej din care nu mai aveau cum să iasă. Au încercat în mai multe rânduri să obțină din partea băncii o diminuare a costurilor de creditare, fiind însă refuzați. În cele din urmă, anul trecut, s-au adresat instanței.
Cei doi au cerut stabilirea unui curs echitabil de plată, respectiv cel de la momentul contractării creditului, plus maxim 30%, ca și reducerea soldului și conversia sumei rezultate în lei. În esență, readaptarea contractului de credit.
De cealaltă parte, reprezentanții băncii au invocat prevederile contractului, care nu conținea vreo clauză de risc valutar care să poată fi invocată.
Dacă specialiştii băncii nu au prevăzut creşterea, cum ar fi putut s-o facă clienţii?
Conform Codului Civil, contractele încheiate între două părți au putere de lege pentru acestea.
Pe de altă parte, Curtea Constituțională a stabilit în 2016 că regula poate fi supusă unor atenuări în cazul apariției unor situații care nu au putut fi avute în vedere la încheierea contractului și care duc la imposibilitatea onorării acestuia. Pe această interpretare s-au bazat și magistrații Tribunalului în analiza dosarului.
Ei au remarcat că nimeni nu putea anticipa, în 2008, decizia ulterioară a Băncii Naționale Elvețiene, astfel încât să-și poată asuma riscul valutar.
Soluția găsită de Tribunal nu a fost acceptată de Banca Românească, aceasta contestând-o. Curtea de Apel a amânat ieri luarea unei decizii finale pentru data de 5 octombrie.