În Harghita și Covasna, un proiect european a adus peste 600 de adulți care au abandonat școala înapoi în bănci, scrie Școala 9, conform Libertatea.
Maria va absolvi clasa a patra în același timp cu fiul ei. Odon și Istvan sunt doi frați de peste 40 de ani care au devenit colegi de bancă. Judit este pentru prima oară într-o sală de clasă la peste 30 de ani.
Nici ea, nici celelalte cinci surori ale ei n-au fost la școală. În aceste județe cu rata șomajului peste media pe țară, mai mulți profesori încearcă să-i ajute pe cei fără carte să aibă o altă viață.
Istvan vine la școală împreună cu fratele său mai mic, Odon. Au 44 și 43 de ani. Odon lucrează ca îngrijitor la Școala gimnazială „Godri Ferenc” din Sfântu Gheorghe, Covasna, iar fratele lui este muncitor la o firmă de prelucrare a lemnului. Stau cocoșați în două bănci mici.
În spatele lor sunt desene cu ursuleți și iepurași de la clasa de dimineață. Mai au o lună și termină amândoi clasa a patra. Ar fi putut să facă asta acum 30 de ani, doar că nu au pus mare preț pe școală.
„Frati-miu mai mare mi-a spus să aruncăm ghiozdanul peste gard și să mergem să ne plimbăm. Aproape în fiecare zi mergeam în sat să călărim, ne plăceau caii. Părinții, când se întorceau de la muncă ne întrebau dacă am mers la școală și noi spuneam că da”, povestește ștrengărește bărbatul.
Odon, pe holurile școlii din Sfântu Gheorghe în care și muncește, și învață. Nu au reușit să termine nici clasa întâi. „Tata mi-a zis că atunci când o să vreau o diplomă, o să fie prea târziu. Și așa a fost!”, povestește bărbatul.
Vor continua și după clasa a patra? Se uită amândoi către inspectorul școlar pentru minorități Bokor Attila, care astăzi este și traducătorul lor din maghiară. Nu se simt confortabil să răspundă la întrebări în română.
„Dacă dumneavoastră doriți opt clase, opt facem”, spune Odon. Mai târziu, inspectorul ne explică faptul că unii vin la școală în primul rând din devotament față de profesori și abia apoi se gândesc dacă le va folosi cumva diploma.
Mamă și fiu, amândoi în clasa a patra
„Le spun tuturor să meargă la școală, dacă ați primit încă o șansă, mergeți să faceți școală. Nici la spălat WC-uri nu ne angajează fără școală, nici la mătură nu poți fără școală”, spune și Judit, care are o fetiță în clasa a șasea în aceeași instituție.
Ea n-a fost nicio zi la școală, de altfel niciuna dintre cele șase surori ale ei nu a fost. „Părinții lucrau la Brașov și noi trebuia să avem grijă una de alta. Mi-ar fi plăcut să învăț, dar așa era atunci și am venit acuma.
Mă bucur că doamna învățătoare mă învață. Îmi doream mult copiii mei să nu ajungă ca mine”, spune Iudith.
În banca vecină stă Maria. Are și ea doi copii: o fetiță în clasa pregătitoare și băiatul într-a patra. Sunt practic colegi de școală. Uneori, băiatul, după ce termină orele, stă cu mama la cursurile de după-amiază. Au aceeași învățătoare.
„El îi spune mamei cum trebuie să facă, cum să citească, stă după-amiază cu mămica lui și lucrează împreună. Vine și fetița mică câteodată, cere și ea ceva de făcut, să deseneze. Vine întreaga familie și lucrează împreună”, povestește și învățătoarea lor Zsuzsanna Opra, pentru Școala 9.
Zsuzsanna Opra este învățătoare și pentru copii, și pentru adulți „Pentru copii m-am întors la școală, pentru că nu puteam să-i ajut la teme. Copiii mă întrebau lucruri și eu n-am putut să-i ajut”, povestește eleva.
Ea a mers la școală trei clase și a absolvit doar două. Nu a mai continuat, pentru că ar fi trebuit în clasa a patra să meargă în alt sat și cum niciun coleg nu a continuat, părinții nu au lăsat-o acolo singură.
„Acum lucrez altfel cu fetița mea, citesc eu ceva, apoi ea, și eu învăț de la ea și ea de la mine. Acum învățăm cot la cot.” Maria, cursantă în cadrul programului „A doua șansă” Sfântu Gheorghe.
Telefonul lui Istvan sună întruna. „Trebuie să plec că trebuie să încarc trei mașini cu lemne, de asta tot mă sună”, dă explicații bărbatul și se îndreaptă spre cuier să-și ia haina. Clasele adulților sunt destul de gălăgioase, spune învățătoarea.
Povestește zâmbind că nu știa în ce se bagă acum mai bine de zece ani, când a început să le predea alfabetul și adulților. „Este foarte diferit să predai la adulți. La clasele mici am o programă și pot lucra cu ei cum trebuie, o pot urma. Adulții când vin la școală întâi vorbesc despre problemele lor, îmi cer sfaturi.
Avem zile în care doar asta putem face, rezolvăm probleme administrative”, povestește femeia. Progresele au și ele un alt ritm cu adulții, pentru că ei nu au program de făcut teme acasă, au alte responsabilități. Așa că uneori fiecare zi înseamnă încă un început de la zero. „Au învățat literele, să citească și să scrie, avem progrese.
Acum pot scrie cuvinte, propoziții. Cel mai important este ce se face în clasă pentru că ei acasă nu lucrează deloc.” Clasa de adulți care s-au întors să învețe alfabetul la Școala gimnazială „Godri Ferenc” din Sfântu Gheorghe Cei patru fac parte din clasa „A doua șansă” de la Școala gimnazială „Godri Ferenc” din Sfântu Gheorghe.
