Vasile Antonie Tămaş este preot în satul Vâlcele din judeţul Covasna. Dar nu orice fel de preot, ci unul pe care n-ai cum să nu-l îndrăgești, odată ce ai ajuns să-l cunoști.
Nu este zi lăsată de la Dumnezeu să nu-l prindă pe preotul de la Vâlcele în acțiuni de binefacere pentru semenii din apropiere dar și din județele învecinate. Este un bun patriot și OM în adevăratul sens al cuvântului.
În urmă cu un an a răspuns la câteva întrebări care vor rămâne, cu siguranță, în sufletele celor ce le vor citi:
”1. Părinte, ce faceţi dacă un bebeluş strigă tare în biserică?
Cânt mai încet. Vocea lui e mai importantă decât a mea. Concurăm pentru cea mai curată inimă, nu pentru cea mai puternică voce.
2. Părinte, copilul meu de 4 ani fuge prin biserică. Ce e de făcut?
Îi faceţi loc. Când o să fugiţi spre rai, o să vă bucuraţi dacă cineva vă face loc.
3. Părinte, sunt permise jucăriile în biserică? Băieţelul meu ia mereu cu el câte una.
Da, poate veni cu ele, iar după predică, ne jucăm împreună.
4. Părinte, copilul meu a mâzgălit cu carioca o icoană. E păcat?
Nu este. Se şterge. Alţii, mai demult, le-au tăiat cu săbiile, le-au ars şi le-au batjocorit. Îi mai cumpăr eu un set de culori. Apropo, de când s-a atins copilul cu mânuţa de chipul sfântului Nicolae, acesta schiţează un zâmbet cald.
Un prunc dus la biserică este oglinda sufletului mamei!”