O turistă româncă a trăit un coșmar în timpul unei vizite la Roma, Italia, când o problemă de sănătate a forțat-o să interacționeze cu sistemul medical italian.
Experiența sa dezvăluie realitatea dură din spatele utopiei privind serviciile medicale superioare din țările „civilizate”, care, pentru mulți, păreau a fi o certitudine.
Totul a început când românca a fost lovită de o criză de litiază biliară, care s-a declanșat chiar înainte să se pregătească pentru întoarcerea acasă. A ajuns de urgență la spital, iar ceea ce a urmat a fost o experiență extrem de dificilă.
Turista a petrecut 81 de ore în două spitale din Roma, unde a suferit de durere intensă și a fost martora unor probleme din sistemul medical italian.
Într-o postare pe rețeaua de socializare Facebook, turista a împărtășit:
”Săptămâna asta am simțit cum e să ai sufletul ca într-o menghină. Și cum mintea poate să îmi devină cel mai mare dușman. Și cum, în tot haosul din exterior și interior, în altă țară, într-un spital în care am auzit încontinuu: «no English», nu sunt singură. Iar pentru asta sunt foarte, foarte recunoscătoare.
Am stat 81 de ore în două spitale din Roma pentru o piatră de la rinichi de care habar nu aveam și care s-a dus pe canalul urinar cu câteva ore înainte să plecăm spre aeroport ca să ne întoarcem acasă.
Durerea a apărut brusc. Nu știu cum am ajuns de la cazare în taxi și apoi în sala de triaj a spitalului. Îmi amintesc doar că m-au pus pe un pat și strigam «please help me». Cine a avut piatră la rinichi, știe durerea”, își împărtășește experiența românca, pe Facebook.
Mărturisește că a plâns, a suferit și a putut să constate lipsa de empatie a medicilor italieni și serviciile medicale de proastă calitate, efecte, în mare măsură, din cauza suprasolicitării.
”A fost o experiență grea, cu nedormit, nemâncat, cu plâns de durere și frustrare că nu m-am putut înțelege cu medicii, asistentele și infirmierele (puțini vorbesc engleză), că am rugat la 5:30 dimineața să mi se facă un calmant și au venit la 6:30, că nu am avut semnal în interior, că am cerut apă și au spus că n-au, deși medicul a zis că apa e cel mai bun medicament.
Era 3.00 dimineața, mi-au umplut sticla cu apă de la chiuvetă, că la spitalul nr.2, primul nu avea urolog, doctorul a spus: «povera ragazza» (”săraca fată”, it. – N.R.) pentru că, potrivit raportului medical cu care ajunsesem, piatra avea 2 cm și rinichiul trebuia drenat ca să nu îl pierd (interpretarea fusese greșită, piatra era ceva mai mică – 6 mm), că aveam febră, globulele albe mărite și psihic nu reușeam deloc să mă adun”, a mai povestit românca.
”Mintea chiar o ia razna de la oboseală. Am dormit 15 ore în cele 81 petrecute acolo cu zeci de pacienți care veneau și plecau. Am stat într-o sală de monitorizare și tratament cu 30-40 de paturi. Nu m-au internat într-un salon.
Sistemul lor medical este, ca și al nostru, suprasolicitat. Acum sunt bine. Mă refac. Am eliminat piatra. Iau antibiotic și urmează să refac analizele. Cel mai mult mă bucur că sunt acasă. Sănătatea chiar e totul. Și oamenii sunt totul. O să fac o altă postare despre asta”, a conchis pacienta.
sursa: 3dots.ro