Scrisoarea unui copil bolnav către ”Moșul”: îl vrea înapoi pe tatăl său, răpus de Covid

Vlăduț, băiatul pe care o boală incurabilă îl ține de 16 ani în pat, iar în urmă cu 3 săptămâni și-a pierdut tatăl în lupta cu Covid, a lăsat ”Moșului” o scrisoare.

Violeta Gorea: Am vorbit cu Vlăduț, prietenul meu frumos. Am făcut moșului o scrisoare împreună. Este trist și descurajat pentru ca în casa lor, acea casa frumoasa curata și vesela acum este trist și apăsător.
Pierderea tatălui, lacrimile mamei și nevoile, toate împreună au umplut casa de deznădejde și tristețe. Va rog sa fim mai mult ca niciodată aproape de sufletele și nevoile lor.
Vă mulțumesc dragilor!!! 
Dumnezeu să ne țină împreună și aproape de oameni, mereu!

Moșule…
Eu sunt Vlăduț, băiatul care, înainte de-a se naște, a rătăcit drumul către o lume reala, o lume în care copiii râd, glumesc, colorează, scriu, citesc… Ce este viața pentru un copil care nu a rupt o floare, care nu a scris mamei o poezie, care nu a dat cu piciorul într-o minge, care nu a făcut un omuleț de zăpadă, care nu a văzut cum cresc pomii, cum se culeg fructele…!?
 
Ce este viața când totul pare un balon colorat, care este tot mai aproape de-a se sparge?! Am 16 ani și în tot acest timp am trăit prin ochii calzi și frumoși ai celor din jurul meu, prin vorbele blânde ale părinților și fraților mei.


 
M-am hrănit cu povești și imaginații și n-am avut niciodată speranța că voi părăsi patul pentru o lume a copilăriei și a realității. Din când în când mă trezesc lacrimile mamei și atunci mă opresc și din visare.

Citește și: Un copil se ”încăpățânează” de 16 ani să trăiască, deși medicii nu i-au dat nicio șansă
 
De puțina vreme totul a rămas în doua culori în jurul meu. Negru, cenușiu, ce triste culori! Culorile care au întunecat chipul mamei și care a făcut-o tăcută și îngândurată.
 
Nu-l mai găsesc pe tata de ceva timp, îl caut, rotesc ochii zilnic prin camera fără sa întreb, dar alege sa mă viziteze doar în vis. Mă săruta pe frunte și fuge, dispare.
 
Mă trezesc plângând.. Mama spune că a plecat sa muncească pentru medicamente și mâncare. Poate boala mea l-a împins atât de departe, într-o lume fără noi? Ne iubea atât de mult! N-o cred pe mama, dar o înțeleg.
 
Știu că vrea să mă menajeze așa cum a făcut și când s-au prăpădit bunicii mei. De-atunci am tot sperat să-i revăd măcar o zi.
 
Moșule drag…
Asta este o parte a povestii mele. Te rog sa ai răbdare sa o citești. Să știi ca eu sunt cuminte, prea cuminte. Să fiu cuminte este tot ce știu și pot sa fac cel mai bine. Să știi că an de an, ghetuțele mele sunt la ușa, dar te rog să mă ierți ca nu le-am putut încălța vreodată și cu toate astea mama le lustruiește în fiecare an, când îi spun că te aștept.

 
Ce sa te rog să-mi aduci..? De s-ar putea mi-aș dori sa am familia aproape mereu, sa fie sănătoși, sa-i vad zâmbind. Pentru mine am tot cerut an de an o șansă la copilărie, o zi măcar, în care sa trăiesc ca toți ceilalți copii, sa alerg, sa fiu gălăgios, dar… m-am obișnuit cu aceasta deznădejde.
Citește și: Îngropat ca un câine! De la spital, direct în groapă, fără ca familia să-l poată vedea (FOTO)
 
Te rog sa o ajuți pe mama sa fie puternica și să mă îngrijească așa cum a făcut-o zilnic, șterge-i lacrimile și dacă-l vezi pe tata spune-i că la toți ne este greu fără el, ai grija te rog și de frățiorii mei.
 
Știu ca ai și alți copii care, ca și mine, au nevoie de bunătatea ta dar, o sa aștept cu răbdare, cuminte și tăcut, ca în fiecare an.
 
Mulțumesc moșule, te rog să ai grijă de toți copiii și când ajungi pe strada mea întră să povestim, să-i înveselești chipul mamei și frățiorilor mei.
Îți mulțumesc.

 

Pe mama lui Vlăduț o găsiți pe contul de Facebook Ursache Mihaela și la nr de telefon 0758730785
Cont în euro RO 50 RNCB 0535113339580002
Cont în lei RO 77 RNCB 0535113339580001