O tânără cu un ghiozdan colorat se plimbă de la un om al străzii la altul oferind mâncare. La cei 24 de ani, Larisa știe ce înseamnă foamea, dar mai ales știe ce înseamnă să nu aparții nimănui.
„Firul dramatic începe în momentul în care am realizat că nu sunt copilul părinților mei”, povestește ieșeanca Larisa Butnariu, informează Digi24.ro.
„Cu mama adoptivă nu am avut o relație atât de strânsă, de mamă-fiică. Eu am încercat să mă apropii de ea și ea de mine, dar nu ne-a ieșit niciodată, pentru că nu aveam aceleași concepții”, mărturisește Larisa.
„Aceste persoane au fost private de un cadru familial, de afecțiune, de apreciere, toate lucrurile de care are nevoie orice persoană pentru a se dezvolta normal și psihic”, explică Monica Boseff, directorul Fundației „Ușa deschisă”.
Îndepărtată cu mamă și abuzată de tată, Larisa a ajuns pe mâinile unui traficant, care a luat-o de soție și apoi a vândut-o în contul unei datorii.
„Am ajuns într-o relație cu un traficant de carne vie. (…) Mă pregăteam să merg la muncă de dimineață. Când am coborât din scară mi-a spus: Păpușă, tu ești a mea! M-am lovit de doi pereți și n-am putut scăpa. M-a luat în mașină”, rememorează Larisa.
Povestește despre viața ei de parcă ar fi citit-o undeva. Nu plânge, nu se victimizează, nu cere ajutor. Spune că, pentru ea, lecția a fost dură: nimeni nu e de încredere!
„Acolo sunt foarte mulți români de ai noștri, Galați, Brăila, Iași. Suceava. Există riscul să dai de vreun vecin de-al tău, familist de-al tău, pe care îl știai familist convins, foarte cuminte și la locul lui, iar acolo poate fi un traficant fără scrupule care taie fetele din cap până în picioare și îți scoate și ochii”, explică Larisa.
De ce mii de persoane cad pradă traficului de persoane în România?
Mai multe despre acest subiect puteți citi aici.