Pentru prețuri între 2.000 și 3.000 de euro, unii copii sunt „antamați” încă de când mama este însărcinată. Metodele de a pleca din țară cu cei care îi cumpără sunt diverse și au aparență legală, informează Libertatea.
În 2019, un bărbat de 54 de ani din Huedin a cumpărat un nou-născut, pe care mama lui „l-a transferat ca pe o marfă, primind în schimb suma de 2.100 de lei”, acuză procurorii DIICOT, care i-au trimis în judecată pe amândoi pentru trafic de minori.
Nu întotdeauna însă cazuri de acest tip sunt socotite infracțiuni, în tribunal, sau sunt apreciate drept infracțiuni fără gravitate. Spre exemplu, în 2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a achitat o familie de italieni care cumpărase un bebeluş din România, considerând că „tranzacţiile” nu pot fi considerate trafic de minori, pentru că nu se poate demonstra că au fost făcute „în scopul exploatării victimei”.
Conform aceleiași interpretări juridice, zilele trecute, bărbatul din Huedin şi mama copilului vândut au primit şi ei pedepse cu suspendare, însă pentru două infracţiuni de fals. Un telefon mobil şi vreo două milioane de lei vechi, atât a primit în urmă cu doi ani Andreea R. în schimbul copilului pe care l-a vândut imediat după ce l-a adus pe lume.
Ea avea 20 de ani, doar şapte clase şi încă un copil, pe care îl creştea în sărăcie, într-o comună din judeţul Sălaj. Cum se face o „adopţie prescurtată” După ce a rămas gravidă a doua oară, Andreea s-a despărţit de concubinul ei. Acesta îşi aminteşte că Andreea era prin luna a patra de sarcină când l-a anunţat că „ce o să-i facă ea, nu o să-i facă nimeni”.
N-a înţeles atunci mesajul, dar pe 20 iulie 2019, când ea a născut, părinţii l-au sunat în Germania şi i-au zis că Andreea a vândut copilul cu 15.000 de lei, echivalentul a 3.000 de euro. Tot satul ştia că bebeluşul fusese arvunit în spitalul din Huedin. „Cumpărătorul” era Nicolaie M., zis Lai, un bărbat de 54 de ani, căsătorit şi stabilit de mai mulți ani în Anglia, care avea o situaţie materială foarte bună.
La proces a declarat că e „vânzător de ziare”. Lai a mai spus că o asistentă din spital l-a anunțat că o tânără vrea să-şi abandoneze băiețelul şi atunci s-a decis să-l ia el.
Bărbatul a venit imediat în ţară şi i-a făcut Andreei o carte de identitate provizorie, declarând că o ia în spațiu. Actul a fost eliberat pe 23 iulie 2019 şi în aceeaşi zi, cei doi au mers la starea civilă, unde au declarat că Lai e tatăl copilului, iar el a fost trecut pe certificatul de naştere.
A doua zi, a externat bebeluşul din spital și l-a luat acasă la el. „A fost o adopţie prescurtată”, şi-a motivat Lai, în instanţă, bunele intenţii.
În noiembrie 2019, Andreea şi Lai au fost trimişi în judecată, sub control judiciar, pentru trafic de minori, fals în declarații şi participație improprie la infracțiunea de fals intelectual. Iar la 9 iulie 2021, Curtea de Apel Cluj i-a condamnat pe ambii la 2 ani şi 4 luni cu suspendare, achitându-i pentru infracțiunea de trafic de minori, pentru că probele nu au demonstrat „că traficarea minorului a avut drept scop exploatarea acestuia”.
„Faptul că «vânzarea unui copil», care nu este subsumată unuia dintre scopurile exploatării, nu constituie în România infracțiune a făcut obiect de dezbatere în mass-media încă de câțiva ani și multe persoane vocale și-au exprimat indignarea față de această «lacună legislativă», mai ales cu referire la cazurile de ocolire a procedurii legale de adopție, așa cum este, de altfel, și cazul în speța de față”, explică judecătoarele Stanca Marcu şi Iuliana Moldovan.
„În lipsa unei legiferări exprese a acestei manopere de «vânzare a copilului» unei alte persoane, chiar prin obținerea unor foloase materiale de către tutorele copilului, dar în lipsa scopului de exploatare a copilului – care să fie și dovedit – instanța de judecată nu poate reține comiterea vreunei fapte penale”, se arată în motivarea deciziei Curţii de Apel Cluj.
Citeşte întreaga ştire: „Vânzarea unui copil nu constituie în România infracțiune”, spune Curtea de Apel Cluj, după ce a condamnat cu suspendare un bărbat care a cumpărat un bebeluș