Asociaţia Povestea Mea, care se ocupă de ajutorarea persoanelor cu probleme sociale cât şi a animalelor abandonate în societate, a postat de curând un material care cu siguranță vă va emoționa, fiind vorba de o femeie trecută de 50 de ani care de 4 zile umblă pe străzi, nemâncată.
”Sunt șocat! Mă credeți? Mi-a sunat telefonul acum câteva ore, o voce de femeie, trecută de 50 ani. Totul suna cam așa:
“Bună ziua, stimate domn! Am primit numărul dvs de la o persoană care m-a văzut cam supărată. Sunt în gară, mi-e rău și nu știu ce să fac! Acum, mă aflu în sala de așteptare!”
Curios să aflu ce se întâmplă și de unde starea de rău, am continuat discuția.
“Mi-e foame! Simt că nu e bine cu mine! Sunt nemâncată cam de 4 zile. Umblu pe străzi de când am fost dată afară din casă, nu vă cer nimic în plus decât un covrig. Puteți veni?”
Și am fugit ca prin gând, ducându-i 4 covrigi și o sticlă cu apă. Pentru răutăcioși: acum vin de la dânsa, i-am dus două plase cu tot ce ar avea nevoie pentru următoarele zile!
Șocul? .. vă rog să înțelegeți și să dați drumul la imaginație. Atât pe zi când i-am dus covrigii și i-am oferit un ceai de la tonomat.. cât și în seara aceasta.. Vă pot spune atât!
NU am văzut de când mă știu, o persoană care să mănânce atât de repede încât să nu se poată controla. Îi era atât de foame – tremura, mânca și bea un ceai foarte fierbinte.
Nu puteai ține paharul în mână. Dânsa, în schimb, nici măcar nu simțea temperatura lui.
De sete, de foame și de frică! Așa îi reacționa corpul. Este o doamnă de 52 ani, se numește Gabriela – Emilia, a fost aruncată în stradă. Vorbește frumos, pe semne că are un minim de cultură și este foarte respectuoasă.
Vom încerca să îi găsim un adăpost temporar. Are după dânsa multe bagaje și cu siguranță îi este teamă de statul sub cerul liber!
Astăzi am cunoscut expresia: “țip de foame!” – nu-mi pot reveni din starea în care mă aflu. Îi vom face cunoscută povestea!”